Mi-ar fi plăcut să te cunosc acum
Când știu atât de multe despre mine
Când pot deosebi ce-i rău de bine
Ce este jar aprins și ce doar scrum
Mi-ar fi plăcut să te privesc mirat
Cuprins de-un fel de blândă duioșie
Și-apoi, surprins că mi se-ntâmplă mie
Să te iubesc romantic, demodat
Nu cu furie, nici cu disperare
Și nici arzând ca două lumânări
Fără orgolii, fără întrebări
Te-aș fi iubit ca pe o întâmplare
Cu simplitatea sfântă și matură
Pe care numai anii ți-o pot da
Aș fi furat un strop din viața ta
Și din surâsul tău - o firmitură
Și dacă n-ar fi fost să te-ntâlnesc
Încă o vreme, ar fi fost mai bine
Dar cred că te-am dorit prea mult pe tine
Și asta m-a făcut să mă grăbesc