Norii ăștia, ca o pată
Pe cămașa mea, de mire
Unde sunt așa subțire
Ca o ață, ca o fată
Norii ăștia cu cravată
În costum cu buzunare
Unde intră câte o zare
Și-un albastru, câteodată
Norii ăștia, care plâng
Pe obrazul unor păsări
Care zboară înțelesuri
Unde eu, rămân nătâng
Norii ăștia, prinși în seară
Ca un cui ce vrea să-și bată
Inima și viața toată
Într-o nu știu care scară
Eu agăț în mine un cer
Ca pe un perete plin
Cu albastru și senin
Și cu soare la rever
Eu agăț în mine un cer
Ca pe un perete plin
Cu albastru și senin
Și cu soare la rever
Norii ăștia, care trec
Cu statistici fără număr
Peste oameni fără umăr
Unde cifrele petrec
Norii ăștia, sunt ai mei
Și mă leagă-ntre pământuri
Unde nu mai sunt nici gânduri
Unde florile au tei
Eu agăț în mine un cer
Ca pe un perete plin
Cu albastru și senin
Și cu soare la rever
Eu agăț în mine un cer
Ca pe un perete plin
Cu albastru și senin
Și cu soare la rever
Eu agăț în mine un cer
Într-un colț de curcubeu
Unde numai Dumnezeu
Mă închină și eu sper