Trupul meu lepros acum s-a detramat ca un fruct bolnav, ca un tipat frint; privesc oglinda implorindu-i mila, caci nu pot crede ceea ce vad.
Atent urmaresc epiderma rupta de cratere, in care singele imi fierbe. Exfolierea, ca dintr-o alta lume, pare ca dezgoleste nuante moarte, zone mlastinoase.
Cu privirea am surprins emanatii irizate, ma transform intr-un exuviu.
Am ajuns un cadavru sortit experientelor, sunt o hecatomba din care izvoraste suferinta, fecioara ce a eliminat violent murdaria femeii.
Am inceput sa pling si lacrimile imi ard sarat plagile, supurinde, sfisiate. imi musc din propriul trup si scuip oglinda, cu disperarea mea si o acopar, si nu vad.
Incerc sa recladesc statuia mea sfarimata, cindva din bronz. Sunt un infrint luptator pagin, ingenuncheat ca miticul Atlas, zdrobit in caderea continua, de foc.
Licarul de viata ce mi-a ramas se zbate zadarnic sa scape de sub ruina ce sunt, pe veci!
Avatar - Apologia Descarnarii Lyrics
Avatar - Apologia Descarnarii Lyrics
We currently do not have these lyrics.
If you would like to submit them, please use the form below.
We currently do not have these lyrics.
If you would like to submit them, please use the form below.
Trupul meu lepros acum s-a detramat ca un fruct bolnav, ca un tipat frint; privesc oglinda implorindu-i mila, caci nu pot crede ceea ce vad.
Atent urmaresc epiderma rupta de cratere, in care singele imi fierbe. Exfolierea, ca dintr-o alta lume, pare ca dezgoleste nuante moarte, zone mlastinoase.
Cu privirea am surprins emanatii irizate, ma transform intr-un exuviu.
Am ajuns un cadavru sortit experientelor, sunt o hecatomba din care izvoraste suferinta, fecioara ce a eliminat violent murdaria femeii.
Am inceput sa pling si lacrimile imi ard sarat plagile, supurinde, sfisiate. imi musc din propriul trup si scuip oglinda, cu disperarea mea si o acopar, si nu vad.
Incerc sa recladesc statuia mea sfarimata, cindva din bronz. Sunt un infrint luptator pagin, ingenuncheat ca miticul Atlas, zdrobit in caderea continua, de foc.
Licarul de viata ce mi-a ramas se zbate zadarnic sa scape de sub ruina ce sunt, pe veci!
Atent urmaresc epiderma rupta de cratere, in care singele imi fierbe. Exfolierea, ca dintr-o alta lume, pare ca dezgoleste nuante moarte, zone mlastinoase.
Cu privirea am surprins emanatii irizate, ma transform intr-un exuviu.
Am ajuns un cadavru sortit experientelor, sunt o hecatomba din care izvoraste suferinta, fecioara ce a eliminat violent murdaria femeii.
Am inceput sa pling si lacrimile imi ard sarat plagile, supurinde, sfisiate. imi musc din propriul trup si scuip oglinda, cu disperarea mea si o acopar, si nu vad.
Incerc sa recladesc statuia mea sfarimata, cindva din bronz. Sunt un infrint luptator pagin, ingenuncheat ca miticul Atlas, zdrobit in caderea continua, de foc.
Licarul de viata ce mi-a ramas se zbate zadarnic sa scape de sub ruina ce sunt, pe veci!