Mic și singur e sufletul meu, Doamne;
Zăgăzuit de păcat,
Prins între sete și foame,
Ars și împuns neîncetat;
De-afar' pe geam mă privește,
Zgârie cu gheare de-alamă,
Zace în mine ca somnul -
Mă cutremur de teamă.
Crede și nu cerceta -
Facă-Se Voia Sa!
Cu brațele frânte ș-uscate
Și soarta vândută cu mâna mea,
Adânc în uitare mă scaldă,
Aud în minte doar Vocea Sa.
Când necazu-ți bate-n poartă,
Când Lumina-i aproape moartă...
Nu știu,
Nu cred,
Te-ntreb
Dacă mai pot fi salvat.
Crede și nu cerceta -
Facă-Se Voia Sa!
Încă mai poți fi salvat -
Crede și nu cerceta!